Thursday, November 13, 2008

DOUA MASLINE IN MARTINI

simt ca a venit vremea sa ma mai caut de niste cuvinte si sa le… sa le!
doamne… cat imi e de somn, dar nu vreau, nu vreau sa dorm pana nu scriu. simt ca explodez… e o fericire sa stiu ca pot scrie, chiar si injurii, aberatii sau povesti. orice!
asa… incepem?
martini. cu doua masline. uffffffffffffff… ador!!! ah… e un adevarat festin… doua DOUA!!! masline… prima… ca sa te obisnuiesti cu gustul amar acru si sarat si a doua ca sa savurezi din plin orgia gusturilor.
as fii vrut sa ma imbat in seara asta, sa vad ce nebunii scriu la betie. dar nu am fost in stare sa ma decid: vin sau bere? regina mea vodka e departe…
e frig, e frig, oameni buni…
dar va spun eu… ca si aia care sunt in rai fumeaza iarba, ca doar asa au ajuns acolo si asa se tin pe linia de plutire!!! de ce credeti ca nu pica niciodata de acolo? hm? oooooooo oooooooo ooooooo blasfemie!!! veti striga… strigati cat va tin plamanii… o sa imi pun castile oricum…
stiti ce imi place mie la biserica? poti merge acolo incarcat de suparari, griji si disperare si poti sa plangi in pace. pt ca la birou nu poti plange, acasa nu, la ma-ta nu, pe strada nu, in asternut nu, ca uzi perna… si oricum plangi in biserica. e super sa plangi ca nu se uita nimeni la tine ca la un ratat. vreti sa stiti un lucru? toti care merg la biserica plang. de asta te accepta fara comentarii.
aaaaaaaaaaaaaaa pai nu e bine sa plangi o sa spuneti iar… mdea… nichita spunea ca si pietrele simt nevoia din cand in cand sa planga.  dar eu, un simplu muritor? o simpla gura de oxigen? eu sa nu plang? eu care am inima, eu care am trup, eu care am un suflet desirat? eu sa nu plang? ma face mai putin umana daca plang? incalc legile societatii? jignesc rasa umana? ma injosesc undeva la genunchii unui caine? si daca dau din coada imi dati voi zaharel?
cred ca totusi o sa beau o bere inainte de somn… asa… ca sa fie… sau nu… ca m-am spalat pe dinti…
traiesc dupa reguli, ma uniformizez si uit sa fiu eu. oricum nu e prea distractiv sa fiu eu… eu e complicata. eu e putin sarita de pe fix. eu e prea sensibila. eu are ganduri negre. ganduri cu care traieste in fiecare zi. eu rade pt ca asta face ea cel mai bine. eu, in primul rand, ma enerveaza ca se gandeste la ea si la durerile ei, cand lumea din jurul ei are probleme serioase. adica: lumea moare de foame, nu are pe unde dormi, oameni mor in fiecare zi din fel de fel de boli si ea… ea sufera din cine stie ce motive penibile… foarte aiurea, nu? hai nu te ridica deasupra mea, cititorule!!! si tu faci la fel…
ora unu a sosit, omu’ negru a veniiiiiiiiiit
ora unu a sosit, omu’ negru a veniiiiiiiiiit
ora unu a sosit, omu’ negru a veniiiiiiiiiit
ora unu a sosit, omu’ negru a veniiiiiiiiiit
ora unu a sosit, omu’ negru a veniiiiiiiiiit
ora unu a sosit, omu’ negru a veniiiiiiiiiit
……………………………………………………
Posted by Elena Mihai in 22:26:40 | Permalink | Comments (2)

Wednesday, November 5, 2008

BILANT 25

o sa fac in noaptea asta ce n-am facut niciodata: un bilant. mda… insomnia naste monstrii…
un bilant al anului in care am avut varsta de 25 de ani. maine is gonna be a shitty day, so i better get started…
nu stiu cum se face un bilant, asa ca o sa il fac asa cum ma taie capul.

lucruri rele (urate, naspa):
am injurat
am dracuit
am fost invidioasa
mi-a fost ciuda
am ars mancarea (tigaia era de vina!!!)
am plans
am intrebat de ce
am barfit
am fost indragostita
am fost ranita
am ranit right back
mi-am luat “omoru’ ” de la persoana cu care imi imparteam “viata intima”
m-am imbatat
am vomitat
am consumat treburi interzise … minorilor…
m-am enervat pe cine nu trebuia
am judecat

lucruri bune:
i-am spus familiei “te iubesc”
prietenilor le-am spus la fel
am cunoscut oameni frumosi sufleteste, inca ii mai am alaturi
mi-am facut pagina de blogi (plm… putina reclama nu strica)
mi-am terminat studiile
nu am continuat cu doctoratul (best choise)
am incercat sa fac dragoste (n-am reusit)
am fost ceruta de nevasta (m-am razgandit)
n-am ars toata mancarea
am ajutat pe cat si pe cine am putut
am inceput un nou mod de viata
am ras
am mangaiat
am incercat sa ma controlez (nu-mi iese de fiecare data)
am calatorit
i-am facut masaj Cristianei
am condus masina si am incalcat regulile de circulatie (inca mai am carnet )
hmmmm… cam atat cred…

cu realizarea bilantului mi-am dat seama de ce nu am un om alaturi. pt ca nu am vrut nici un barbat cu adevarat. altfel… alta ar fii fost situatia. cand vrei pe cineva cu adevarat, il obtii. eu nu i-am vrut din varii motive:
sunt lasi
sunt obsedati
sunt magari
sunt cu capul in nori si nu ar recunoaste fericirea nici daca le-ar da un pumn in barba (vorbesc de cei pe care i-am cunoscut eu). asadar nu a fost totalmente vina mea. as fii luptat daca as fii avut pt cine. dar cand vezi ca omu’ nu-si da interesu’… se duce pe putza tot sacrificiul pe care vrei sa il faci.

cat despre planuri de viitor… hm… ce pot spune… mi-ar placea sa am alaturi un suflet cu ochii albastri sau verzi (am si eu slabiciunile mele), un om pe care sa il vreau si pe care sa il pot iubi. un om care sa isi imparta sufletul cu mine, pt ca uneori simt ca nu mai am unul…
bani (nu sa ma scald in ei, ci atat cat sa pot fii pe picioarele mele)
masina (nu neaparat necesara, dar se apropie Craciunul si profit de ocazie )
copil (nu neaparat in viitorul apropiat, dar in unul mai indepartat )
sa calatoresc inafara tarii
sa nu imi pierd familia
sa nu imi pierd prietenii
sa nu uitam de sanatate
si sa curga sampaniaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa- !!!!!!!!!!!!!!

nu stiu la ce v-a ajutat sa cititi treaba asta, dar vreau sa cred ca nu ati murit de plictiseala in timpul lecturii.
va multumesc…
ah, da… si sa nu uit: sa-mi traiesc!!! (nu prea mult, ci atat cat trebuie sa pot pleca impacata)
sa aveti o zi… asa cum meritati!!!

Posted by Elena Mihai in 09:21:42 | Permalink | Comments (2)

Tuesday, November 4, 2008

PENTRU MINE

dust in wind
la vie en rose
black magic woman
standing on the ground
nobody’s ground
whispering
wishing you can see
the naked blue
in her eyes you can read
the naked smile
on her face
blue from brown eyes
smile from her red lips
black magic woman
rosu desprins…

Posted by Elena Mihai in 11:16:01 | Permalink | No Comments »

Thursday, October 30, 2008

TIGARA DE DUPA. ZLOBOZEALA SE INTOARCE…

oh… bine ca s-a terminat. acum imi pot aprinde o tigara. tigara de dupa. ii ofer si lui una. cica “nu, sunt nefumator.” “bine. eu oricum fumez.”
si o aprind. flacara de la bricheta lumineaza camera intr-un galben stins. vreo 3 secunde. trag. mmm… divin, desi e iarba-dracului… simt cum tot fumul se imprastie in corp. limba, plamani, degete…
pulifrici (ca nu stiu cum il cheama, ca nu asta m-a interesat) a stiut cum sa aiba grija de prezervativ. educat baiat…
ma gandesc… am avut orgasm, ce bine… relaxare totala, tigara, intuneric, sforait… sforait?!
shit! pulifrici a adormit!!! si sforaie… cum dracu’ il mai trezesc eu p-asta sa mearga acuma acasa?!
sau sa mearga unde vrea, atata timp cat sunt singura in pat…
ooooooooooooof!!!
ma dau jos din pat, merg la fereastra. apropos de fereastra: stiti voi propozitia aia fatata de mintea proprie: imi canta pasarica la geam. e polisemantica. propozitia, nu pasarica. desi… hm… deschid larg fereastra si ce imi e dat sa aud?! chiar canta pasaricile la geam!!! damn… ain’t that some shit!!! parchetul e rece, mi-e frig la picioare. termin tigara, o sting.
cat e ceasul? 4 dimineata. bun mai am 4 ore pana la 8 cand va trebui sa ma trezesc, dar nu o sa ma trezesc fiindca nu o sa dorm ca pulifrici sforaie si o sa merg cu ochii injectati la lucru si o sa ii fut cu monitoru’ ala nenorocit. iata cum va trebui sa platesc pentru 2 ore de… what??? 2 ore??? hm… da’ ne-a luat ceva timp sa ne… cunoastem… desi mie momentele cand a stat deasupra mi s-au parut interminabile. god, ce fata de bou avea… disperat, cu ochii mari, ce parca cineva i-ar fii turnat carbuni incinsi in cur.
ma duc sa fac un dus. la dus aceeasi intrebare: cum il trimit pe asta acasa? era mai simplu sa ma gandesc la restaurarea pacii mondiale, dar na… de aia nu imi pasa, in schimb de somnul meu… poate o sa ii pun perna pe ochi si o sa il adorm de tot, silent work, good work, nice work… yeah, right… that will be the day!!!
in fine, gata dusul, merg in camera, asta isi continua macabrul concert. innebunesc. nu il trezesc pt ca eu am o lege: nu fac asta pt ca nici mie nu imi place sa fiu trezita. dar acum situatia e diferita… sau nu…
il privesc. ma… omu’ asta e ingrijit… ma uit la toale… e ok… oh, god, sper ca nu e ghei!!! de fapt acum ce dracu’ ar mai conta daca e sau nu ghei?!?! stuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuupid!!! sa-i caut prin buzunare sa vad daca gasesc buletinul sa vad cum il cheama?! neah… nu mi-a placut niciodata spionajul.
bine, nu mai ramane decat sa ma cuibaresc langa el. “da-te mai incolo…” asta . “DA-TE MAI INCOLO!!! (boule!!!)” se da. si ma ia in brate. hey… this feels kind of good… bre… e cald, e chiar foate bine…
yeah… whatever, oricum maine la prima ora trebuie sa scap de el, el de mine…
hm… ceva nu e in ordine…
nu mai sforaie.
hai ca prind macar 3 ore de somn.

sunt la birou in pauza. si m-am gandit sa scriu zlobozeala asta.
it was all in my fuckin’ mind anyway…

Posted by Elena Mihai in 12:40:42 | Permalink | Comments (2)

Wednesday, October 29, 2008

REGASIREA

ai lasat sa se asterne praf peste zambetul meu, prietene…
dar cum te pot invinui ca ai facut asta, daca este omenesc sa uiti de un om care nu mai are ce sa iti daruiasca? pt ca i-ai luat ce te-a interesat…
vei veni probabil peste ceva ani si vei sufla puternic praful de pe zambetul meu. nu imi voi intoarce privirea si nu te voi intreba de ce m-ai parasit. o sa te imbratisez, prietene, iar tu o sa faci ochii mari mirandu-te ca am acelasi zambet ca acum cativa ani. il am pentru ca te-am asteptat si mi-a fost teama sa il schimb, gandindu-ma ca nu ma vei recunoaste.
o sa imi povestesti cati oameni te-au lovit si cati te-au parasit, cati te-au blamat si cati te-au facut sa plangi. eu o sa te mangai unde te-au lovit ei si o sa iti sterg lacrimile pe care ei te-au facut sa le plangi. o sa iti spun o gluma, iar tu o sa razi. o sa ne plimbam putin si o sa mergem undeva sa bem un ceai. unul dulce si aromat.
privindu-te o sa incep sa plang si o sa ma intrebi de ce. pentru ca au fost multe nopti in care ma rugam sa ma suni sau sa iti amintesti ca exist. sa ma suni ca sa imi auzi glasul, sa ma suni sa imi spui ce ti-ai cumparat azi sau pur si simplu sa ma suni ca sa nu ma umplu de praf. sa ma suni sa imi spui ca te-ai gandit la mine.
te-ai intrista daca ti-as spune asta si nu as vrea. imi place sa te vad zambind, asa ca imi ascund lacrimile si zambesc fortat. nu o sa stii niciodata daca am suferit sau nu cat timp nu am stiut de tine. poate nici nu te intrebi… important e ca m-ai sunat si acum stam la un ceai.
la despartire ma voi intreba daca o sa lasi din nou praful sa ma acopere…
o sa-l lasi, prietene?
Posted by Elena Mihai in 21:59:03 | Permalink | No Comments »

Monday, October 27, 2008

GOGU

Gogu, in ciuda numelui de copil distrus, este o persoana speciala. nu speciala din aia ce trebuie trimisa la scolile… mmm… de intarziati (alta rima n-am gasit…), ci un om.
mie mi-a fost dat sa-l cunosc aici, la inceput printr-un ceai  fierbinte parfumat pe care l-am sorbit pofticioasa plimbandu-ma o buna parte din zi pe blogurile sale. m-a lovit sensibilitatea sa, mi l-am dorit, asta ar simti orice femeie normala, ca trebuie sa-l ai pe Gogu!!! l-am simtit o parte din mine in momentul in care m-am regasit in scrierile sale. este una din bucuriile zilnice de care am parte. Gogu e ca si cafeau de dimineata sau cea de seara. nu poate lipsi!!! sper sa nu fiu vreodata nevoita sa ma indepartez de prietenia sa.
dar inafara de aceste lucruri frumoase despre el, trebuie sa mai stiti un lucru: dom’le… Gogu… e nebun!!! de ce spun asta? pai iata cateva din dumele sale:
daca dau o basina, ti se albesc ochii, faci cataracta instantaneu.
oamenii pe moarte mananca mult, se caca putin si mor de inanitie.
daca ma basesc in apa sulfuroasa, nu numai ca se ingalbeneste, dar se si evapora!!!
imi deschid afacere, vand idei proaste!!!
basinile mele pot fii folosite de jandarmerie drept bomba de dispersie a multimii.
plus o multime de marturii si povestiri care ma fac sa ma prapadesc de ras, oricat de trista as fii. spre exemplu  cum a facut un coleg sa isi petreaca ore intregi in baie din cauza laxativelor pe care Gogu i le-a bagat in cola si hamburger. sau cum a scuipat cu ciuda intr-un senvis (da, stiu ca e sandwich!!!) pt ca toata lumea manca din senvisu’ lui. sau cum se cearta el cu clanta cand e “inaltat”, cum ia sticla de bere la dans, frumos, nu ca un marlan: “domnisoara, imi acordati acest dans?”si cum ii da masinii sa fumeze, ca de… el e un om darnic, cu suflet bun…
animalul lui preferat este sconcsu’. vrea sa il scoata la plimbare pe centru, el va fii imbracat cu maiou, geaca de piele, pantaloni scurti negrii, sosete 3 sferturi albe cu 2 linii rosii, iar ca accesorii bocanci si masca de gaze. sconcsul nu va avea glandele buclucase. dar numai el va stii asta…
o sa ne luptam: eu – cutite, el – pistoale.in final ne vom impaca, asa cum orice sotie si sot se impaca: la o bauta. (restul actiunii il cenzuram, insa va puteti da si voi cu presupusul)
prefera sa avem copii bine facuti, rumeni, nebuni si cu o doza de idiotenie specific gogulesciana.
are un raspuns la orice intrebare stupida, sau pur si simplu orice intrebare. exemplu:”gogule, de ce oamenii inteligenti plm?”   “plm…”  corect!!! o logica imbatabila!!!
nu ai muri nici de foame, nici de plictiseala alaturi de el. ai muri probabil din cauza suprasolicitarii fizice, dar… fericirea are pretul ei si chipul lui…
Gogu exista in toti. unii il ascund bine, altii il arata cu masura. insa Gogu cu tractoru e… unic si mai presus de asta, EXISTA!!! ah da, si apropos de tractoare: are orgasm cand vorbeste despre masini, si ca si unele masini, nu are limita de viteza, de gandire, de speranta, de reusita.
sunt momente in care ma sperie, dar stiti care e paradoxu’? omul asta a invatat sa se controleze, si desi e greu de crezut, are si bun simt. un dram, dar e!!!
intr-o buna dimineata o sa ne bem cafeaua cu lapte impreuna si o sa ii dau sosete in picioare, ca uite ce frig e afara… oamenii inteligenti se admira reciproc, insa eu il iubesc.
he is simply  irresistible. 
admirati-l, radeti de nebuniile lui, insa nu va doriti sa fiti ca el.
doi Gogu nu au loc pe aceasta lume…
Posted by Elena Mihai in 15:59:16 | Permalink | No Comments »

Sunday, October 26, 2008

TO LOVE A WOMAN

majoritatea femeilor afirmam ca “daca as fii barbat as… tot!!!”
insa eu… eu as stii cum sa iubesc o femeie. sau cel putin asa as vrea sa cred.
venind seara acasa mi-ar zambi. breteaua maioului i-ar cadea usor de pe umar. nu as ridica-o, dar m-as apropia sa ii sarut umarul, gatul si pieptul. probabil s-ar rusina putin, m-ar intreba “ce faci, nu ti-e foame?!”, “ba da, iubito…”

asezand masa uita sa aduca sarea. o aduc eu. ne uram pofta buna. ii povestesc printre inghitituri ce zi grea am avut la lucru. si ea a avut o zi grea, insa ea nu isi permite sa ma deranjeze cu problemele ei. ma asculta si imi spune ca totul o sa fie bine si ca ea o sa ma ajute. o intreb cum a fost ziua ei. “frumoasa” imi raspunde ea. zambeste privindu-ma si imi ia mainile intr-ale ei.
o ajut sa stranga masa si o rog sa ma lase pe mine sa spal vasele. “odihneste-ti si tu putin picioarele” ii spun. “merg sa fac un dus, vii cu mine?” “nu, eu am facut inaintea ta.” cand ma intorc de la dus ii fac un masaj la picioare. are picioare si maini mici, o fata de papusa de portelan si par bogat. e frumoasa asa cum e. e frumoasa oricum ar fii: cu ochi obositi, lenesi si verzi. ea e un dumnezeu. al meu dumnezeu.
ii adun cu palmele parfumul de pe trup si il respir, ii fur lacrimile si le ascund sub pleoapele mele. imi strig fericirea prin fiecare cuvant rostit de-al ei. chiar si atunci cand e nervoasa. cand se inroseste la fata si tipa la mine, cand furia iese la suprafata si inima ii bate mai repede. cand imi spune cat sunt de prost cand o supar. cand se alinta ca un copil sau cand imi spune ca vrea unul.
o venerez. e secretul vietii. vietii mele, vietii tuturor. ma inchin in fata stabilitatii sale, in fata puterii sale de a da nastere unei vieti si puterii sale de a o modela. ma inchin in fata puterii sale de a calma si de a mangaia. ma hranesc cu rasul ei si visez zambetul ei. vocea ei ma hipnotizeaza.
femeie, femeie, pana si numele tau universal e frumos.
femeie trista, femeie vesela, femeie visatoare, femeie-copil, femeie insarcinata, femeie stearpa, femeie nebuna, femeie grasa, slaba, inalta, scunda, par lung, scurt, creata sau nu, blonda sau nu, femeie care se ascunde sau care se arata, mama, bunica, sora, prietena, TE FERICESC, tu femeie care te depravezi si care uiti sa te respecti… femeie fortata, femeie disperata, femeie maltratata, femeie parasita, TE FERICESC!!! te fericesc pt ca ai secrete nedezvaluite si ai putere asupra tuturor. te fericesc pt ca esti speranta si nenorocire.
intr-o viata anterioara am fost barbat. sper sa fii stiut cum sa iubesc o femeie… cu tot ceea ce am sau as fi avut. nu am scos-o in fiecare seara in oras, dar as fi incercat sa gatesc cateodata. insa i-as fi dus flori in fiecare zi. iar cand nu as fi avut bani, le-as fi furat din gradinile oamenilor. ar fi vazut ca am pamant pe pantofi, m-ar fii imbratisat, m-ar fii sarutat si mi-ar fii spus “te iubesc, nebunule…”
TU STII SA O IUBESTI?
Posted by Elena Mihai in 01:20:54 | Permalink | Comments (2)

Thursday, October 23, 2008

NU II GASESC CONTINUARE, NU II GASESC SFARSIT.

era vineri. iesise de la lucru. pt ca mama sa era in vizita, se hotarase sa poarte macar astazi puloverul si fularul de la ea. de fiecare data cand trecea strada, o vedea, pe EA. EA e fata pe care EL o vede in fiecare zi in cafeneaua de vis-a-vis sorbind pierduta in lumea ei o cafea (sau era ceai?!). “doua si jumatate, e acum ori niciodata!” ce replica ieftina, isi facuse atatea scenarii in minte, incat s-a gandit ca o data va trebui sa incerce…
aproape mecanic, trecu strada si intra in cafenea. se aseza la masa, in fata ei, fara sa poata scoate un amarat de cuvant.
-ok… stai aici de 5 minute. ce vrei? sau ai cumva vreo revelatie si nu vrei sa fii deranjat?!
-ce bei?
-cand?!
-acum! ce bei acum?
-acum nu beau nimic, vorbesc cu tine. imi spui ce vrei?
-vreau sa fii femeia mea!
-bine, o sa iti dau o fotografie de-a mea si o sa ma prezinti tuturor prietenilor tai ca fiind “femeia ta”. e bine asa?
-stii cine sunt?
-da, esti avocatul deloc fotogenic ce apare in fiecare zi, de o saptamana incoace in ziare. bine… as putea sa-ti spun ca esti urat, dar ma gandesc ca te uiti si tu in oglinda…
-tu ce naiba mananci la micul dejun?! bataie de joc pe paine sau pur si simplu bataie?!
-beau apa, fumez si mananc muraturi. de asta sunt atat de acra. ah, da… dragut pulover… pentru un copil de 5 ani!!! si zambi.
-hopa… ar trebui sa ma sperii?! aia e o grimasa sau chiar un zambet?! pana la urma regina ironiilor are o inima?!
-are numai daca ii dai una!
-pai si ce face cu ea?!
-o mananca fripta! si rase in hohote.
i know the swords are the arms of a soldier… se auzea…
-i know that the gloves are weapons of war, i know that diamonds make money from this art…
-but that’s not the shape of my heart… iti place Sting, simpatico?!
-imi curge prin vene.
-ce e cu atata rosu?
-hei de ce intrebi?! puloverul tau e stupid, nu al meu!
zambeau amandoi.
-bem o vodka?
-tu… bei vodka?
-baiete… e al doilea lucru care imi curge prin vene!
a sosit vodka. stateau muti privindu-se, invartind paharele. il privea cu o spranceana ridicata, inchina paharul si il dadu peste cap.
-ok, lasa-ma sa te ajut daca nu ai curaj. e prima data?! rase, ii smulse paharul si il bau. mmmm… bun! te-am speriat? hohoti.
-damn, femeie! cu ce te ocupi in viata de zi cu zi?! bagi barbatii sub masa?!
-si le smulg portofelele!!! se ridica, isi imbraca haina… te salut, amice, mai am si alte chestii de facut!
-pleci?!
-da, acasa ma asteapta un soare!
se uita dupa ea. “Doamne, cat rosu e pe femeia asta! ce naiba… atata rosu?! si ce soare?!”
iarna era furioasa. ningea cu fulgi mari si repezi, iar albul rece se intindea peste tot. era la fel ca in fiecare an: vitrinele radeau catre lume in culori vii, iar mos craciunii din ele iti aminteau ca trebuie sa faci cumparaturi. s-a oprit la un colt de strada si s-a uitat in jur: in bijuterie o tanara privea incantata inelarul si podoaba de pe el, in timp ce barbatul de langa ea isi seca portofelul. copilul care trecea cu mama sa de mana era trist, avea lacrimi in ochi si mergea mai mult tarat de aceasta. “dar mami, eu il vroiam pe ala mai mare!” “anul viitor o sa vrei altceva si o sa uiti ca l-ai vrut pe ala mai mare!” cersetorul sezand pe asfalt isi sufla in pumni. avea o privire stinsa si pierduta. mirosea a bautura. semaforul arata verde, iar el porni cu pasi repezi spre casa. da, era la fel ca in fiecare an, numai ca anul asta el avea la ce gandi. iar timpul… a trecut.
luni… trafic, galagie, agitatie, oameni nemultumiti si vreme urata. la doua jumate intra din nou in cafenea, nu o vazuse de afara, dar spera sa fie acolo. era.
-si?
-si ce?! il privi, si-l aminti si o pufni rasul. ai venit sa te bag sub masa?
-de data asta nu. am venit sa te invit in oras, deseara. stiu un local unde…
-nu vin!
-te… rog…?!…
-nu pot. soarele meu e putin racit si trebuie sa am grija de el.
-soarele?!
-da, Sole, cainele meu!
-ah… credeam ca…
-stiu. toata lumea crede atunci cand nu e sigura.
-si daca insist capat si eu ceva atentie sau trebuie sa ma bat cu Sole pentru ea?
-nu a spus nimeni ca, in primul rand, meriti atentie. radea din nou. asta e adresa mea. treci deseara pe la mine.
-sa aduc ceva?
-nu flori si bomboane. mi le cumpar singura.
seara la usa ei a sunat el. deschide usa, il vede zambind prostesc si usor intimidat. se fastacea.
-hai intra!
-merci. am adus ceva bun, alaturi de dispozitia de a ma lasa bagat sub masa.
-vodka!!!
-corect. cum se simte Sole?
-hai sa ti-l arat. cainele dormea in patutul lui, invelit cu o paturica albastra. deschise ochii cand simti ca se apropie cineva. privirea basset-ului cersea mila si afectiune. el e! de obicei e vioi, dar acum… ti-am spus ca nu se simte bine… era foarte mic si plapand cand l-am primit. la inceput dormea cu mine. se intindea pe tot bratul meu stang, capul si-l aseza pe umar si nu se mai misca de acolo pana dimineata. pentru el a fost un chin cand i-am cumparat patut si l-am obligat sa doarma in el. atunci cand visam urat il luam langa mine, se bucura. sunt constienta ca a crescut, insa inca il vad ca fiind tot puiul ala dependent de mine. sa mergem in bucatarie.
-miroase bine!
-acum te-ai referit ori la parfumul meu, ori la friptura! radeau.
-intotdeauna asculti radio cand gatesti?
-tot timpul cat stau in bucatarie.
the places where we go, when we’re grey and old… and i’ve been told that salvation… (robbie williams – angels)
-unde crezi ca mergem cand suntem batrani si cu parul alb?
-eh… sunt realista. mergem toti la dracu’. acolo unde meritam, de altfel…
-adica nu-l intalnim pe Dumnezeu sau macar prietenii apropiati? parintii, bunicii? dupa cum vezi tu lucrurile nu exista iad si rai?
-exista. in mintea fiecaruia. daca nu il intalnesti pe Dumnezeu aici, cum il poti lua cu tine dincolo? intreaba zece oameni unde e Dumnezeu si cum arata. o sa primesti tot atatea pareri diferite.
-mi-ar placea sa o aflu pe a ta.
ofta, il privi. zambetul ei nu mai era acum ironic. parea rupt de realitatea asta, orfan.
-Dumnezeu se afla in fiecare. in minesi odata cu el, iubirea si iertarea. daca nu te descoperi pe tine, nu il descoperi nici pe El. multi spun ca nu pot ierta, nu pot iubi. nu ii condamn, dar ii inteleg.iertarea si iubirea incep si se termina cu tine. nu te poate limita nimeni, dar te autolimitezi. trebuie sa inveti sa te ierti si sa te iubesti pe tine, prima data.daca stii cum sa faci asta, ai sufletul deschis catre oricine. sa fii impacat cu tine insuti, sa pleci de aici cu zambetul pe fata si cu multumirea ca altii isi vor aminti de tine. eu nu cred ca exista Dumnezeu. eu il SIMT si stiu ca nu ma va parasi niciodata. bine… mai stiu ca atunci cand m-a creat, si-a creat propriul film de comedie. mie nu-mi mai ramane decat sa ma bucur ca joc in el. da… uneori si mie imi place sa cred ca El locuieste in ceruri, ne vede si cateodata isi rade in pumn. da, da, da… El e o forta, iar dupa cum spuneam, o descoperi si te bucuri de ea. depinde numai de tine daca ai sau nu o constiinta curata.
-a ta e curata?
-atat incat daca voi dormi vreodata pe patul lui Procust, sa nu imi fie capul taiat sau sa fiu intinsa.
-ce iti place sa faci?
-imi place sa linsez ingeri!
-si pana acum cati ai linsat?
-pana acum… doar pe mine. hai sa mancam!
-in fiecare luni gatesti friptura?
-de fapt nu prea gatesc. azi am gatit pentru ca mi-a fost dor si am vrut friptura. m-am imprietenit demult cu supa la plic si hrana semipreparata… hai si serveste-te, eu nu ma pricep la asta.
-sunt multe lucruri la care nu te pricepi…
-acum intelegi de ce nu ma ia nimeni de nevasta! radeau.
au mancat, au baut, s-au privit, si-au zambit. zambeau pentu ca nimeni nu mai exista, zambeau pentru ca se priveau, zambeau pentru ca stiau sa zambeasca.
-esti frumoasa…
-unde vezi frumusetea?
-in privire. pe chip. in indiferenta dupa care te ascunzi. in palma cu care-ti rasfiri parul. in faptul ca esti femeie.  vreau sa te mai vad.
-bine. sa te conduc…
a doua zi o zari in cafenea.
-iti plac ghioceii?
-nu!
-minti!

am creat aceste randuri pentru neamul muieresc. si tocmai de asta nu gasesc un final potrivit. ajutati-ma, orice idee este binevenita. va multumesc.

Posted by Elena Mihai in 22:44:19 | Permalink | Comments (2)

Wednesday, October 22, 2008

INTR-O ZI

-oh, intra! nu ma asteptam la o asemenea vizita, dar esti oricand binevenita! hai ia loc! cu ce sa te servesc? o cafeluta cu lapte? ti-e foame? am o ciorba buna, stiu ca iti plac ciorbele.
-da, ar merge o ciorba, dar cafea… nu, nu…. eu nu beau cafea. da-mi, te rog, un pahar de apa. e dragut locul unde locuiesti acum, mi-am dorit de mica sa vad Timisoara. mai dar ce vreme faina e aici la tine. nici nu zici ca-i toamna. ma intreb cum o sa fie de ziua ta.
-draci… stii ca sunt ghinionista, e clar ca o sa ploua…
-mai, mai, mai… dupa cum te-ai ingrasat iti merge bine… ti-ai lasat parul sa creasca…
-eh… da, sa zicem ca merge, dar ce-as mai vrea eu sa am kilele tale… cum merge scoala?
-mmmmm… bine… nu am probleme. cel mai nasol e ca trebuie sa invat franceza. diriga e de franceza si nu ne-a lasat sa mergem la orele de engleza. liceul incepe sa se modernizeze, am auzit ca de la anul o sa avem si revista scolii sau ceva de genul. pacat ca nu ne scot dracului saptamanile de practica. ne-am prajit de ne-a luat naiba vara asta… am prieten, ti-am spus?
-ete na…
-da, serios… e dragastos…
-eh si?! n-o sa-ti faca palate… o sa mai cresti tu…
-te-ai cam acrit… se vede ca imbatranesti!!!
-hai nu fii obraznica! toti imbatranim si vedem realitatea altfel. ce crezi… ca o sa ai toata viata fluturi in stomac? eu am trecut prin ce ai trecut tu. si stiu cum e. si stiu cum e si dupa.
-dupa ce?
-dupa ce se va termina cu baiatul asta. o sa suferi si o sa intalnesti si altii.
-da, sigur… le stii tu pe toate. ne-am promis ca nu ne vom parasi!
-mda… si o sa mai promiti si altora. si la fel si el…
-hai mai scuteste-ma! zi-mi de tine. cum mai esti? facultate, maritata?
-facultate si master, da. maritata… nu. lucrez, am cativa prieteni de suflet si sunt fericita asa cum sunt. mananca-ti ciorba. mai vrei ceva?
-da! ceapa!
-ok, hai ca imediat… am uitat ca tu mananci ceapa cu orice… pana mananci tu, fumez o tigara, ok?
-ce?! fumezi?!?!?! oh, nu imi vine sa cred!!! de cand?!?!
-cu mult dinainte sa fac sex. ce conteaza de cand? fumez. punct.
-eu nu o sa fumez niciodata!
-niciodata e o perioada prea lunga. si bineinteles nedeterminata. asa ca lasa-ma cu principiile astea.
-pai la ce te ajuta?!
-la o pula ma ajuta! ce-s cu intrebarile astea? fumeaza si tu si o sa vezi. ma mir ca pana acum nu te-ai luat si de cercelul din nas.
-ai cercel in nas?!?!?! nu-mi vine sa cred… deci pana la urma ti-ai bagat cercel in nas… ai tai ce au spus?
-eh… ce sa zica… s-au obisnuit cu ideea.
-nu imi vine sa cred cat te-ai schimbat… esti de nerecunocut.
-da… in schimb eu te-as recunoaste oricand. asa imi spui ca m-am schimbat de parca m-as fii transformat intr-un monstru. sunt tot eu, doar ca mult mai artagoasa ca inainte. dar nu fac rau nimanui. cel putin nu cu buna stiinta…
-mda… nu inteleg, dar ma straduiesc…
-nu trebuie sa intelegi acum. nu te grabi sa intelegi. o sa ai tot timpul din lume. ma rog… aproape tot timpul…
-ok… eu ar cam trebui sa plec… stii, ai mei isi fac griji daca intarzii acasa… si nu vreau sa-i dezamagesc…
-da… tu nu vrei sa-i dezamagesti, dar o sa reusesti si performanta asta…
-eu nu as vrea… ce sa iti mai spun… multumesc, ca m-ai primit asa, pe nepusa-masa… sper sa ne mai vedem…
-o sa ne mai vedem, mai treci pe la mine cand poti. pa-pa!
ma uit pe geam dupa ea. e mica de inaltime, are parul scurt si are un corp frumos. ar putea si ea sa poarte haine mai putin mulate si sa-si ia naibii o bluza care sa-i acopere fundul si ar putea sa isi dea si ea cu un ruj pe buze. nu foarte strident. mai bine strugurel, ca ala nu bate la ochi. si ar putea sa isi lase si ea parul lung sa fie mai feminina.
intr-o zi am primit o vizita neasteptata de la o persoana pe care nu am mai vazut-o demult. era cea care prindea fluturi cu sufletul. a mancat ciorba cu ceapa si cand a plecat m-am uitat dupa ea. eram eu. cea de acum 10 ani.
Posted by Elena Mihai in 21:59:52 | Permalink | Comments (1) »

LUME PERFECTA

cand eram cu tine
lumea in nuanta ei
parea perfecta.
iubirea noastra colora lumea
in ritmul inimii noastre.
si bruma de ura
a oamenilor-cucuta
lovea in zidul nostru
de taine si-ascunzisuri.
era perfecta lumea,
atat de perfecta incat
ochiul meu ar fi omorat soarele
intr-un moment de fericire
si zambet ascutit.
atat de perfecta era,
ca luna o luasem
si sculptasem in ea chipul tau
o impodobisem cu flori de ceara
si-adormisem cu ea la capatai.
lumea era atat de perfecta.
Posted by Elena Mihai in 18:38:42 | Permalink | No Comments »