TRAFIC
mi-ar placea sa vopsesc in cuvinte ce vad in fiecare zi cand merg pe strada. cand vad oameni pierduti in gandurile si povestile lor, cand iti dai seama ca nimeni nu mai zambeste… si eu ma pierd la fel printre ei, fara sa zambesc sau fara sa povestesc cuiva ce vad.
nu ma opresc, desi as vrea sa o fac. am impresia uneori ca sunt un perpetuum mobile, unul care respira pur si simplu pt ca asta trebuie sa faca. nu se tocesc decat anii, anii si visele care iti dai seama ca nu se realizeaza pt ca nu mai esti copil…
rasul nu mai este un orgasm al psihicului, ci o grimasa pe care nu o mai poti controla. e ca un tic…
daca ai o masina rapida, du-ma de-aici… voi sta linistita fumand in scaunul din dreapta si ma voi bucura cand voi stii ca am iesit din lume…
palma imi miroase a tigara, iar daca ma las putin pe spate si inchid ochii… sunt in masina.
