Wednesday, October 29, 2008

REGASIREA

ai lasat sa se asterne praf peste zambetul meu, prietene…
dar cum te pot invinui ca ai facut asta, daca este omenesc sa uiti de un om care nu mai are ce sa iti daruiasca? pt ca i-ai luat ce te-a interesat…
vei veni probabil peste ceva ani si vei sufla puternic praful de pe zambetul meu. nu imi voi intoarce privirea si nu te voi intreba de ce m-ai parasit. o sa te imbratisez, prietene, iar tu o sa faci ochii mari mirandu-te ca am acelasi zambet ca acum cativa ani. il am pentru ca te-am asteptat si mi-a fost teama sa il schimb, gandindu-ma ca nu ma vei recunoaste.
o sa imi povestesti cati oameni te-au lovit si cati te-au parasit, cati te-au blamat si cati te-au facut sa plangi. eu o sa te mangai unde te-au lovit ei si o sa iti sterg lacrimile pe care ei te-au facut sa le plangi. o sa iti spun o gluma, iar tu o sa razi. o sa ne plimbam putin si o sa mergem undeva sa bem un ceai. unul dulce si aromat.
privindu-te o sa incep sa plang si o sa ma intrebi de ce. pentru ca au fost multe nopti in care ma rugam sa ma suni sau sa iti amintesti ca exist. sa ma suni ca sa imi auzi glasul, sa ma suni sa imi spui ce ti-ai cumparat azi sau pur si simplu sa ma suni ca sa nu ma umplu de praf. sa ma suni sa imi spui ca te-ai gandit la mine.
te-ai intrista daca ti-as spune asta si nu as vrea. imi place sa te vad zambind, asa ca imi ascund lacrimile si zambesc fortat. nu o sa stii niciodata daca am suferit sau nu cat timp nu am stiut de tine. poate nici nu te intrebi… important e ca m-ai sunat si acum stam la un ceai.
la despartire ma voi intreba daca o sa lasi din nou praful sa ma acopere…
o sa-l lasi, prietene?
Posted by Elena Mihai in 21:59:03
Comments

Leave a Reply